Unitate componenta a tinutului carpato-dunarean, in care au aparut si s-au format poporul si limba romana, parte sudica a Banatului , constituind astazi teritoriul Caras-Severin, a cunoscut de timpuriu forme autohtone de organizare social-politica.
I.D. Suciu in “Monografia Mitropoliei Banatului” (1977) ne da primele date referitoare la Armenis.In anul 1500 , Vladislav II al Ungariei confisca mosiile nobililor Mihai si Nicolae de Poreca, Poreca de Sus si Jos precum si portiunea numita Simionovici, din districtul Mehadia pentru ca au fost de religie ortodoxa,Posesiunile lor au fost donate nobililor romani catolici , Ladislau si Ludovic Fiat de Armenis,
Sub dominatia otomana (1522 – 1718) din cauza relatiilor feudale si a luptelor dintre turci si austrieci pentru stapanirea acestor tinuturi , procesul de dezvoltare economico-sociala a fost mult franat. Dupa Pacea de la Pasarovitz (1718), Banatul va intra sub stapanire habsburgica ca provincie autonoma.
Intre anii 1736 – 1739 are loc razboiul din austrieci si turci , incheiat cu pacea de la Belgrad, prin care se hotaraste granita dintre cele doua imperii pe raul Cerna .
In anul 1767 , a fost infiintat in Banat “Regimentul confiniar romano-banatea nr.13”, despre care Liviu Groza in “restituiri istorice” -vol.2-1994spune ca avea resedinta la caransebes, el intinzandu-se teritorial de la Orsova pana la comuna marga pe valea Bistrei”.Concentrarea localitatilor rasfirate a fost primul pas pentru intarirea securitatii in granita.Confiniul militar a fost desfiintat in anul 1872.
Prin patenta imperiala din 3 decembrie 1848 “Voievodina Sirbeasca si Banatul Timisan” se declara tinut unitar administrativ guvernat de Austria independent de Ungaria , organizare mentinuta pana in 1860 cand Banatul a fost alipit Ungariei
Dupa prabusirea monarhiei dualiste ,se constituie Consiliul National Militar Roman la 31 octombrie 1918 , la Timisoara.Adunarea populara de la Caransebes din 7 noiembrie 1918 hotaraste creearea consiliilor si garzilor nationale romane din satele de pe valea Timisului, Bistra, Cerna, Banatul de Sud participa la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.Dupa Conferinta de Pace de la Paris, din ianuarie 1918, Banatul intra in componenta Statului Roman.
Date monografice despre comuna Armenis apar in “Monografia Banatului” (1935) de Ion Lotreanu. Comuna Armenis este prezentata astfel : “Comuna rurala in judetul Severin, plasa Teregova cu 3.044 locuitori, romani de religie ortodoxa, 572 de case frumos construite si acoperite cu tigla , avand hotarul in suprafata de 12.912 jugh 125 stj.p. Biserica s-a zidit in 1822. Preot : Ilie Pepa. Scoala primara are 4 invatatori . Director : Adrian gherghescu.Oficiul Posta si gara sunt la un loc iar judecatoria se afla la teregova, distanta 13 km. In apropiere se gaseste locul de pelerinaj “Piatra Scrisa”, unde an de an se aduna crestinii din toate partile banatene.Aici s-a nascut la 1822 Mihai Iacobovici, care in urma vtejiilor sale din 1848, din simplu caporal este inaltat la grad de ofiter, dindui-se si titlul de nobil, numidu-se apoi “Miha Caveler de Iacobovici”. Aceasta a mai fost proclamat si Cive de onoare al orasului Timisoara.Un nepot al acestui vitez banatean, este colonel si adjutant al curtii noastre Regale
Traditia spune ca primii locuitori au fost asezati in valea numita “Plop” , de unde s-au mutat apoi in 1789 pe locul actual numit “Obarsia Armenisului”, langa paraul cu acelasi nume. Comuna , se gaseste situata in apropierea raului Timis si este una dintre cele mai vechi comune romanesti, desi urme scrise gasim abia in secolul XV, cand se gaseste sub denumirea de ARMAENISCH, ca proprietate a familiei Fiath. La 1428 gasim la introducerea lui Macskasy in unele proprietati din jur, ca participant in calitate de delegat al regelui Sigismund, pe Ioan fiul lui Bogdan de Armenis. Tot acest rege , la 1430, dispune introducerea lui Wolkzan (Valczan), in proprietatile Bizere , Zavoiu, Volova,Circima,etc, ca delegat din partea regelui figurand intre altii si Andrei de Armenis.Intervenind un acord intre Lado, fiul lui Mihaiu de Armenis, iar pe de alta parte intre Mutonki Zayk Ladislau si fratii acestuia, la 1467 Armenis,Sadova,Mesteacan,Secas,Slatina,Sudrias,magura,Cernota,marul,etc., vedem ca intr-un document gasim de barbat de incredere al regelui, pe Petru Hirca de Armenis.Regele Ioan, la 1534, doneaza lui Fiath Francisc care uneori poarta si supranumele de Armenis (Ormenyesi) proprietatile Dalci ,Armenis, Sadova, Fenes , Gropile, Sadova, Valeamare, Secas, Slatina, Sarazan, Mesteacan, etc.Tot asemenea donatiune se gaseste si la 1578.
In conscrierea din 1603 se gasesc a fi aici proprietari familia Fiath, familia Gerlistyei si Floare Nicolae.Conscrierea din 1690 – 1700 o numeste Ominyes iar la 1769 se gaseste sub numele de Armonis.
Catre sfarsitul secolului al XIX-lea comuna Armenis facea parte din unitatea administrativa Severin, care in amul 1880 a fost reunita impreuna cu unitatea administrativa Caras, intr-o singura unitate administrativa Caras-Severin.In anul 1926 acest mare teritoriu a fost impartit intre judetul Caras-Severin si judetul Severin.
La prima reforma administrativa din anul 1950, comuna era cuprinsa in limitele regiunii administrativ-economice Severin, care avea resedinta la Caransebes.Cele trei modificari ale impartirii administrative care au urmat (in 1952, 1956, 1960) nu au schimbat substantial impartirea pe raioane subordonate regiunii Timisoara (banat – incepand din 1960).
In anul 1968 s-a reinfiintat judetul Caras-Severin.